A sosit clipa când trebuie să ne adunăm mai strâns ca oricând şi să ne rugăm pentru ţară. Şi nu pentru că oamenii au ieşit în stradă, pentru că dacă interesul televiziunilor s-ar sfârşi pentru acest eveniment mulţi ar pleca repede din Piaţa Universităţii. Nu un anumit partid e soluţia pentru că nu rezolvi nimic schimbându-l pe domnul Boc cu domnul Ponta. Doar Dumnezeu mai poate salva România şi asta trebuie să o înţeleagă cel mai bine Biserica. O Biserică ce şi-a abandonat rolul de intermediar spiritual între ţară şi Hristos şi dansează gratis din buric în faţa mai marilor zilei de azi, pe post de ţiitoare politică unde preotul nu-i decât un slujbaş îndatorat al statului administrativ. Daniel Barbu spunea despre preot, că fiind un funcţionar de stat, un bugetar salarizat din venituri publice e prea puţin dispus să conteste autoritatea şi competenţele statului.
Dar nu se pune problema contestării aici pentru că rolul preotului nu e să stea rebegit de frig c-o pancartă în mână pe stradă ci cu genunchii jos în biserică.
E vremea să înţelegem că Biserica are un rol infinit mai are decât acela de a fi bazin electoral.
De aceea vă chemăm mâine la post şi rugăciune pentru România. Ca s-o vedem stabilă, bogată, cu politicieni ce să vadă dincolo de interesul meschin şi care să ne vadă mai mult decât ca pe nişte viermi şi ciumpalaci. Ca să vedem o Românie ce umple bisericile şi goleşte cârciumile. Ca să vedem o Românie fără etnobotanice, manele şi columbeni.
O Românie curată din toate punctele de vedere. O Românie pe care s-o lăsăm copiilor noştri mai mare şi mai plină de semnificaţii.
Rugaţi-vă pentru România…