Altă prostie! Tot feisbucească!
Ironia stă şi în faptul că sursa pretinde “Încurajare prin cuvinte biblice”. Fals din nou!
De unde această idee cum că rugăciunea este cheia care sparge orice lăcat?
Iar veţi spune… “numai să critici ştii, nimic nu-ţi place… uite ce gînd frumos… uite ce simpatic!”. Staţi, fraţilor! Aici încercăm să gîndim! Dacă este adevărat, n-am nimic împotrivă.
Putem face un survol al rugăciunilor consemnate în Scripturi? Dacă da, acestea au deschis întotdeauna uşi, au lărgit căi, au creat noi posibilităţi? Nu!
Rugăciunea poate închide uşi, poate aşeza bariere şi lăcate. Mă înfioară acest fel de gîndire lozincardă, care tinde să simplifice chestiuni delicate, nuanţabile.
O asemenea gîndire generalizantă şi cu totul lipsită de fundament biblic creează aşteptări nelegitime, apoi dezamăgiri şi, în final, căderea în deznădejde, cap al altor rele.
Rugăciunea este bună! Uneori ne poate strivi între uşile trîntite de Dumnezeu cu putere. Cam atît ar ajunge de spus!
Marius Cruceru
Facă-mi-se-ntotdeauna
După Sfântul Tău Cuvânt
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate
Planurile la pământ.
Gândul Tău să se-nplinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând.
Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea,
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Printr-o lovitură grea.
Rugăciunea asta Doamne,
Tu să mi-o asculţi mereu,
Iar, de-ar fi s-o schimb vreodată,
N-asculta de gândul meu.
Nicolae Moldoveanu
In asteptare...fac totul cu pasiune... 