Într-o zi, în timp ce ţinea o slujbă religioasă cu un grup de creştini, evanghelistul Henry A. Ironside (1876-1951) a fost abordat de un bărbat îmbrăcat foarte elegant cunoscut pentru propaganda anticreştină pe care o făcea de o bună bucată de vreme. „Stimate domn, i-a spus acest lui Ironside, vă provoc să dezbatem împreună tema «Agnosticismul împotriva creştinismului» în Sala de Festivităţi a Academiei de Ştiinţe, duminica viitoare la ora 16.00. Mă oblig să suport toate cheltuielile”. Ironside a răspuns: „Sunt foarte interesat de această provocare, prin urmare sunt de acord să particip la dezbatere în următoarele condiţii: pentru a dovedi că acest subiect merită dezbătut, trebuie să promiteţi că veţi aduce cu dumneavoastră doi oameni pe care agnosticismul dumneavoastră i-a făcut oameni mai buni. În primul rând aş vrea să aduceţi un inadaptat pe care păcatele l-au făcut să fie respins de societate – indiferent dacă a fost beţiv, criminal sau mai ştiu eu ce – dar, în orice caz, trebuie să fie un om care sa aflat ani de zile sub influenţa unor apucături rele şi de care nu a put nicidecum să scape, dar care, într-o doară, a intrat în Sala de Festivităţi a Academiei de Ştiinţe, şi, la una dintre prelegerile dumneavoastră, a auzit proslăvirea agnosticismului şi ridiculizarea Scripturii şi a creştinismului şi inima i-a fost atât de mişcată încât a ieşit strigând: «De acum încolo voi fi agnostic!» Mai mult, trebuie să demonstraţi că, datorită noilor convingeri agnostice, viaţa lui a fost schimbată şi ă urăşte păcatele pe care le iubea înainte, că acum este cu totul un alt om.
În al doilea rând trebuie să-mi promiteţi că veţi aduce cu dumneavoastră o femeie – şi cred că va fi mai greu să aduceţi femeia decât bărbatul – care a fost cândva distrusă şi robită de tot felul de pofte şi porniri rele, victimă a unei trăiri corupte… poate că a trăit ani de zile într-un mediu imoral, fără speranţă, a cărei viaţă este ruinată şi spulberată din cauza păcatului. Dar şi această femeie a auzit despre principiile agnosticismului şi dintr-o dată a simţit că o nouă nădejde i se naşte în inimă şi a spus: «Acesta este lucrul de care aveam nevoie pentru a scăpa din robia păcatelor mele!» Drept rezultat, întreaga ei fiinţă s-a revoltat împotriva vieţii corupte pe care o trăise până atunci. A părăsit mediul depravat în care trăise, iar acum este pe deplin reabilitată şi şi-a recâştigat un loc de cinste în societate.
Dacă promiteţi că veţi aduce aceşti doi oameni, ca exemplu a ceea ce poate să facă agnosticismul pentru om, promit să mă întâlnesc cu dumneavoastră duminica viitoare. De asemenea, promit să aduc cu mine cel puţin o sută de bărbaţi şi femei care ani de zile au trăit în modul cel mai degradant cu putinţă, dar care au scăpat de el atunci când au crezut Evanghelia pe care dumneavoastră o ridiculizaţi. Aceşti oameni vor veni cu mine ca mărturie a ceea ce poate să facă Isus Cristos cu omul cel mai josnic.” Bărbatul care-l abordase pe Ironside şi-a făcut loc prin mulţime şi a plecat ruşinat de neputinţa învăţăturilor sale de a-i schimba pe oameni şi de a-i face mai buni.
preluat de pe guarding the gospel