fiecare,oricine,cineva si nimeni…

Fiecare, Oricine, Cineva si Nimeni sunt frati. Frati la biserica vreau sa zic. Sunt niste tipi cumsecade, de societate, care se respecta si-i intalniti pretutindeni. Oricine si Cineva sunt de cativa ani si in Comitet, pentru ca au fost votati de Fiecare. Fiind nepotul lui Cineva, Fiecare a fost promovat de curand in “sfatul batranilor”. Nimeni a ramas singurul membru al bisericii care nu are o functie de conducere. Cineva ramane de obicei duminica dimineata acasa. E prea obosit, serialul preferat s-a sfarsit dupa miezul noptii, iar ziua-ntai a saptamanii e singura cand nu trebuie sa fie la 8 fix la munca. Fiecare ar dori sa mearga la cina, dar si-a adus aminte ca Oricine l-a sunat si a-nrosit telefonul cu stiri despre Pastor. Cica ar fi zis ceva despre zeciuala, si chestiunile-astea i-ar fi vizat direct si pe ei. Totusi ar merge, dar daca se supara Oricine sau Cineva? Joi seara la rugaciune, primul care vine la ora stabilita e Nimeni. Apoi la intervale de 30 de minute apar si Fiecare, Oricine si Cineva. Ultimul, mai mult s-atinga amvonul. Fiecare a fost anuntat de Cineva ca miercuri seara trebuie sa conduca studiul biblic pentru tineri, deoarece el nu este in oras. Fiind luat pe nepusa masa, Fiecare a dat un sms lui Oricine, motivandu-i ca are febra si e cam ragusit. Acesta, banuind ca gluma e nesarata, l-a sunat imediat pe Nimeni. Care, avand ravna ca-n biserica primara, n-a putut refuza. Odata, Pastorul a facut apel la fratii care vor sa duca Masa Domnului unui invalid. Cineva a crezut ca merge Fiecare, acesta a crezut ca merge Oricine, asa ca pana la urma a ajuns tot Nimeni. Alta data, au intrat in biserica niste straini. Fiecare ar fi vrut sa-i ia la masa la pranz, dar stia ca Oricine are bucate mai gustoase. Acesta insa s-a gandit ca Cineva, ca de fiecare data, va lua musafirii la el. Insa hotarandu-se cam greu, musafirii au pranzit la Nimeni. Cand burdufurile cerurilor s-au crapat prea tare, iar apele dezlantuite au inundat bisericile fratilor din aval, Cineva a avut o initiativa buna: sa se stranga fonduri pentru frati! Dar n-a dat decat…ideea. Oricine nu a putut sa doneze nimic pentru ca e bugetar si i s-a diminuat considerabil leafa. Fiecare, fiind foarte nedecis, pentru ca nu stia cum sa se-mparta intre o plasma de 80 inchi, niste travertin pentru scari si un play-station pentru prunci, s-a hotarat sa lipseasca de la colecta. Ca de obicei, Nimeni a daruit cel mai mult. In timpul anului, cine credeti ca a adus duminical cate un prieten la biserica? Nimeni. Cine-a vizitat bolnavii la spital? Nimeni. Cine-a taiat iarna lemne vaduvelor batrane? Nimeni. Cine-a cumparat adidasi noi copiilor din familiile sarace? Nimeni. Cine-a facut pachetele cu hrana pentru orfanul ce doarme in scara blocului? Nimeni. Cine-a plivit florile din fata bisericii? Nimeni. Cine-a dat Biblii prin gari si prin piete? Nimeni. Cine a venit la munca voluntara? Nimeni. Cel mai harnic, cel mai darnic, cel mai saritor, cel mai plin de zel, e el: Nimeni! Poate ca multora lectura acestor randuri produce rasete si zambete, dar cred ca ar trebui sa aduca serioase intrebari pe care sa ni le punem fiecare dintre noi. Oare ne implinim responsabilitatea si chemarea pe care o avem ca si crestini in societate sau in biserica locala unde mergem? Oare ne implinim responsabilitatea si chemarea de a ne implica si a sustine raspandirea Evangheliei pana la marginile pamantului? Sigur, teoretic toti stim ca oricine poate fi un misionar in dreptul lui, toti stim ca fiecare avem de facut o lucrare prin care sa fim parte la inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu, toti stim ca cineva trebuie sa fie in spatele celor din linia intai de pe campul de misiune, dar deseori constatam cu totii cat de putini sau ca uneori nimeni nu se implica in sustinerea lucrarii de misiune. Domnul sa ne ajute sa fim niste crestini care sa ne intelegem responsabilitatea si chemarea pe care o avem in lucrarea misionara.