A Ta chemare, glas de aripă
Din templul Tău se aude şoptind,
Trestia-i frântă, dar se ridică
Din somnul greu, Duhul Tău, ne-a trezit.
Câtă splendoare, se-arată tainic
Inimii noastre desprinse din lut.
Mare eşti Doamne, cât eşti de Mare
Iubire are ca a Ta n-am cunoscut
Mare îţi este, a Ta lucrare
Sfârşeşte dar, rogu-Te ce-ai început
Golgota-i tristă, şi Gheţimanii
În care lacrimi de sânge Ţi-a curs
Piară minciuna, piară şi banii
Din care Iuda osândă şi-a strâns
Crucea-i de jale, şi suferinţă
Cuie-n picioare şi-n mâini Ţi-au străpuns
Şi-n loc de apă, oţet şi fiere,
Şi-o suliţă ce, trupul Ţi l-a străpuns
Acesta-i jertfa de biruinţă
Prin care sângele pe cruce Ţi-a curs
Spini în coroană, batjocuri multe
Biciul cu plumb şi nuiele-au lovit
Peste a Ta carne, peste a Ta rană
Blestemul greu, de păcat L-ai primit.
Ce întuneric şi ce durere,
De Tatăl bun să te ştii părăsit
Deschis-ai Calea, cu a Ta putere
Şi pentru noi, în cerul Sfânt, ai mijlocit
Cu sânge-i scrisă, a Ta-nviere,
Cu atâta iubire Sfântă, Ne-ai mântuit.
In asteptare...fac totul cu pasiune... 