Pilda caprei cu trei iezi

Pasarea Phoenix Remixed & co

Pilda caprei cu trei iezi

A fost acum un secol şi ceva un moldovean hîtru pe nume Ion Creangă. Din partea mea putea să îl cheme şi John Branch că nu numele contează. Ambiţia mamei sale era să ajungă popă. Dar n-a fost să fie aşa. A ajuns doar învăţător, dar a ajuns să povestească cu prietenii săi. Şi ce prieteni a avut! Oricare dintre noi l-ar fi invidiat.

Personajele povestirilor lui erau foarte diverse: ţărani, boieri, draci, soldaţi, popi, soacre şi diverse animale, cam din acelea care îşi fac veacul printre noi. Parcă în fundal se aude o melodie: “Sfîrşitul veacului trăim, cu… ” Printre aceste animale erau capra cu trei iezi şi lupul.

Ca şi Ion Creangă, am şi eu nişte prieteni, parcă şi nişte iezi. Un lup, doi se mai găsesc pe undeva… Cine vrea să fie fierarul?

Deci, să o luăm pe româneşte de la cap, de acolo de unde se împute peştele:

Capra le dă celor trei iezi ai săi o educaţie clară şi benefică: nu faceţi cutare lucru, că n-o fi bine! Şi le cîntă recomandîndu-le să facă lucrul acela doar dacă îi aud şi îi recunosc glasul. Parcă ar semăna cu pilda păstorului cel bun din oarecare evanghelie… Probabil că am vedenii auditive! În fine, preocupată de siguranţa micuţilor iezi, capra (oare o fi aceiaşi capră din pilda ţăranului înţelept şi pilda ţăranului viclean? nu se poate!) le aminteşte de pericolul care pîndea numai la plecarea ei: lupul! (oare o fi acelaşi lup? cred că am devenit paranoic!)

Lupul ăsta avea o caracteristică: putea face rău numai celor mici şi neajutoraţi, numai atunci cînd nu îl vedea nimeni. Acuma că tot am spus asta, parcă lupul nici nu era chiar aşa de rău, că tare seamănă a om. Aşa face şi omul: cînd nu-l vede nimeni şi dacă victimele lui sunt neajutorate, se dezlănţuie! Cam ca la pogromul din Iaşi din iunie 1941.

Şi cum capra pleacă la mol să facă aprovizionarea, lupul profită de situaţie şi începe să cînte pe limba lui iezilor să îi deschidă uşa. Că doar n-or fi proşti! Chiar şi o găină beată şi-ar fi dat seama fără să se uite pe geam că interpretul şlagărului bun de descuiat uşi nu ar fi cîştigat concursul Eurovizion nici dacă ar fi fost din Patagonia! Căzînd la repetiţia cu public, adică cu grupul, lupul nostru se duce să îşi ascută vocea la un specialist în domeniu: la un om. Ce sau cine l-o fi pus şi pe ăsta să-l ajute pe animal? Era naiv şi îşi făcea doar meseria! Oare cu cît sau cu ce o fi plătit lupu? N-are contează!

Deci, cu dinţii acordaţi, cu muşkii încordaţi, cu textul învăţat, cu ockii bulbucaţi  şi cu avantajul că a tras concluziile dintr-o repetiţie laiv, lupul se duce să îşi arate profesionalismul în faţa mititeilor inocenţi. Inocenţi, inocenţi, dar nu au fost ei şcolarizaţi de mama? Ba da, dar degeaba! Şi unde pui că iedul cel mare, îmi scapă numele, sare să-i deschidă lupului uşa, confundîndu-l cu mama. Cel mijlociu nu avea nci el un auz muzical prea bine dezvoltat aşa că, ambii au căzut victimă lupului. Mititelul, ce lua lecţii de vioară sau pian, cu un auz mai fin, reuşeşte să se ascundă sub horn şi sscape. Probabil că era şi negru la culoare, că nici lupul nu era chior!

Cînd vine capra, durere mare. Nu sună la 112 că era prea tîrziu, ci face ceva ce nu recomand nimănui să facă: se răzbună.

Dar capra asta nu era proastă! Era abilă. Trecînd peste detaliile macabre demne de masacrul lui Charles Manson din secolul trecut, capra îl cheamă pe cumătru lup la pomană. Deci nu era vorba de o capră baptistă, nici de un lup penticostal!

Şi pe cînd se delecta cu mîncare chinezească, indiană, cu hotdoguri şi cării, lupul dispare în cuptorul ce îi era parcă predestinat din veşnicie. Ce l-a adus aici? Păi ce l-a mînat la prima şi la a doua vizită: un instinct primar, cel de conservare – îi era pur şi simplu foame! Dar n-a ştiut că aşa ceva nu se face? Poate a ştiut, poate n-a ştiut, dar  era lup, nu vegetarian! Interesant, dar păstorul, ăăă, capra, n-a prevăzut situaţia asta? NU!

Capra şi iedul cel mic se uitară cum lupul se perpeleşte de viu şi îi fac o ultimă urare, căci între cei de sus şi lup era o prăpastie ce nu se putea trece şi un foc ce avea să-l mistuie pe păcătos. Cred că Creangă ăsta nu a prins doar muşte cu ceaslovul în copilărie. Ştia el ce ştia…

Morala 1

Vestea proastă e că aproape toţi cădem la pilda asta.

Morala 2

Vestea Bună e că lupul e prost şi doar el cade în focul veşnic!

About angelaioana

Sa-L cunosc pe El..
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s