temeri

Ating cu teama tastele  gandindu-ma ca voi fi supusa oprobiului public exprimandu-mi gandurile ce-au facut furtuna din nou in sufletul meu.

Am inceput sa privesc cu respect pe cei ce , pe aceste spatii vaste ale blogaritului  isi exprima , mai  deschis (sau nu)  opiniile .

Au curaj ,domnule!… si spun asta deoarece inteleg din ce in ce mai mult ca cine vorbeste (scrie)- se vorbeste…

I-am urmarit pe multi dintre ei de departe, cu sfiala, respect sau distantandu-ma treptat de unii din ei.

Urmaresc bloguri si “cunosc “ oameni carora le port un respect imens : stiu sa zideasca si nu sa darame , stiu sa rada cu si nu de altii,  stiu sa spuna adevarul cu dragoste…, stiu sa impartaseasca trairi si dureri , sa fie alaturi de cei ce au nevoie , mai stiu- si mai si recunosc- ca nu stiu totul.

Am citit  articole si comentarii  –pe blogurile evanghelice – de care mi-a fost jena; comentarii acide care mi-au lasat un  gust  salciu si mi-au amarat sufletul.

Nu pentru asta citesc bloguri , ci pentru a invata de la voi – oameni ai condeiului si a Cuvantului  – pentru a descoperi trairi , framantari , bucurii si dureri comune , pentru a gasi – de ce nu – raspunsuri…

Am urmarit de departe , fara a  comenta , deoarece de multe ori am vazut pietrele…

Un comentariu , decent , in care am indraznit sa conturez o pata de culoare asupra unui punct de vedere …si am primit-o…

Nu m-a lovit tare , dar m-a invatat ca pietrele dor, chiar si primite din spatele monitorului ; ca unii din noi au o parere si cunostinta absoluta asupra trairilor si experientelor celorlalti , ca atotstiutor fiind , poti  calca  cu bocancii plin de noroi pe pamant sfant : sufletul celuilalt…

Chiar si bine ascuns in spatele unui pseudonim ,tot te dai parca prea mult pe tine afara  si de aceea mi-e teama .Tu,  devii vulnerabil ,iar unii  se hranesc doar cu asta…

De aceea va apreciez  curajul , recunosc ca invat multe de la voi ( si asa da  si asa nu) ,  prind curaj , putin cate putin,  sa ating tastatura si cu sfiala  si smerenia care i se cuvine – cuvantului (cu c mic)  sa-l folosesc pe post de paine si nu de piatra.

Asa sa ma (si sa ne)  ajute Dumnezeu !