dyo

Astăzi, 21 decembrie 2012, după o lungă şi grea suferinţă, lumea noastră a ȋncetat din viaţă.

Nimeni nu ȋi ştie cu precizie data naşterii. Certificatul ei de naştere s-a pierdut iar părinţii au abandonat-o ȋntr-un capăt de Univers, la uşa unui destin supus ȋn permanenţă hazardului.

Ȋncă din pruncie a cunoscut greutăţile vieţii, amărăciunea pierderii una după alta a iluziilor copilăriei. Va afla (cu tristeţe) că nu e centrul Universului, că nu legile s-au făcut pentru ea, ci că ea a fost zămislită ȋn acord cu legile naturii  … Mai apoi va afla că de fapt nici măcar nu “a fost zămislită”, ci “s-a zămislit”: timpul şi hazardul, cei ce au veghiat asupra creșterii și educării sale ȋn continuare, ȋi sunt părinţii care au ȋnfiat-o şi au avut grijă de ea să se dezvolte atât de bine.

Şi-a exorcizat demonii ignoranţei ȋncă din pruncie. La pubertate i-au apărut coşuri pe…

View original post 211 more words