Sacralitatea vieții nu se vede doar în unicitatea noastră ca indivizi și a modului în care am fost creați, ci și în interacțiunea intimă dintre Divinitate și umanitate prezentă în viața noastră.
SACRALITATEA VIETII
În textul original al poruncii a șasea, „Să nu ucizi” (Exodul 20:13), porunca sună astfel: lo ratzach. În ebraică, cuvântul nu este folosit în sistemul legal în aspecte militare. Cu alte cuvinte, nu este folosit pentru a se vorbi despre ucidere ca pedeapsă capitală și nici despre moarte ca rezultantă a conflictelor militare. Nu este folosit nici pentru vânatul animalelor.
Cea mai bună traducere în contextul cuvântului ratzach ar fi „să nu ucizi pe nedrept”. Dumnezeu consideră viața umană atât de prețioasă, încât o apără plasând o poruncă în cadrul Decalogului care să-i împiedice pe oameni să ucidă după bunul plac. Înaintea Decalogului (istoric vorbind), Geneza 9:6 prezintă un aspect care ar trebui să ne dea de gândit: Dacă varsă cineva sângele omului, și sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui. Distrugerea unei vieți omenești violează ceva din modul în care Dumnezeu ne-a creat.
În Geneza 1:26-27, când primul om iese din mâinile lui Dumnezeu, Acesta afirmă că omul este după chipul și asemănarea Sa. Cu alte cuvinte, ceva din Dumnezeu ne-a fost comunicat și nouă oamenilor, chiar în modul în care trăim și suntem plăsmuiți. De aceea orice denaturare a vieții omenești lovește adânc în inima Celui care ne-a creat și ne-a încredințat să purtăm în noi înșine o frântură din realitatea Lui.
Avortul nu este doar o încălcare a drepturilor omului, ci și o încălcare a drepturilor lui Dumnezeu de a fi stăpân al vieții. În chestiunile de viață și de moarte, suveranitatea lui Dumnezeu este întotdeauna în joc. Cultura morții sfidează acest aspect, înălțând omul într-o poziție pe care niciodată nu a avut-o. Sacralitatea vieții nu se vede doar în unicitatea noastră ca indivizi și a modului în care am fost creați, ci și în această interacțiune intimă Divinitate-umanitate în viața noastră. Noi suntem visul lui Dumnezeu. Înainte ca oricare dintre noi să fi existat, El avea un vis cu noi și pentru noi. Înainte ca oricare prunc să fie conceput, Dumnezeu avea un vis pentru ei. Acest vis cu siguranță nu se numește avort.
Ne este acrordată astfel o distincție eternă, care își are ca scop aducerea omului în părtășie cu Dumnezeu. În timp ce citești aceste cuvinte aș vrea să te gândești la implicațiile lor. Ultima carte a Scripturii rezumă destinul pe care Dumnezeu îl are pe inimă pentru oameni: Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin. (Apoc. 1:4-6)
Visul lui Dumnezeu pentru oameni nu este moartea (Ezechiel 18:23, 33:11), ci o părtășie cu el. Acesta este motivul pentru care Fiul Său a venit și a locuit pentru oameni: în cele din urmă, omul să locuiască împreună cu Dumnezeu. Ia în considerare ceea ce spune Iosif Țon:Aceste Trei Persoane care au spus “Să mai facem persoane ca Noi, să le educăm, să le formăm caracter ca al Nostru, să-i învățăm să trăiască împreună cu Noi, să-i aducem să trăiască împreună cu Noi toată veșnicia.”
Acesta este planul creației, planul pe care Sfânta Treime l-a făcut atunci când a creat acest Univers. Și au creat Universul cu acest singur scop: „Să facem o planetă unde să fie posibilă viața. Acolo îl facem pe om după chipul și asemănarea noastră, și acolo îl formăm până când e capabil de trăire împreună cu Noi, ca să-l luăm la Noi”.
Contrar năzuințelor oamenilor, Dumnezeu este Domn absolut peste viața omenească. Acesta nu este un aspect pe care El să-l negocieze cu noi, de aceea pedeapsa cerută este una atât de severă (Gen 9:6). Caracterul sacru al vieții umane reflectă suveranitatea lui Dumnezeu Însuși. Nu-L ucidem pe El când avortăm un prunc, dar ucidem un vis din inima Lui.
Articol extras din cartea „Să nu ucizi. Avortul în economia lui Dumnezeu” scrisă de Gabriel Giulușan (Sens Unic Media Grup, Arad, 2010)
articol preluat de pe alfaomega tv
In asteptare...fac totul cu pasiune... 