Știaţi că în România au loc avorturi forţate?

Problema sarcinii la adolescenţă este una dintre cele mai actuale
probleme în zilele noastre. Nu e numai una medicală, ci și una
socială. Totuși, din păcate, sunt puţini aceia care se ocupă cu
seriozitate de rezolvarea ei.

Noţiunea de sarcină timpurie se referă la mame însărcinate
care au vârstă între 13 și 19 ani.
Adolescentele se aruncă adesea în relații intime din dorința de a fi ”mai tari” decât alte colege; dar și publicitatea cotidiană a sexualităţii joacă un rol important în căutarea   acestor relaţii.

De obicei, o mamă tânără nu este în stare să se întreţină pe sine, nu
mai vorbim și de un copil. Nu de puţine ori, ea se lovește de criticile
și ostilitatea celor din jur, printre care se numără chiar și cei apropiaţi.
Urmează o reacţie firească de șoc, confuzie, rușine, frică și panică .

Fetele fac faţă cu greu emoţiilor puternice. Adesea, acestea duc la
depresii și afectează starea psihică a adolescentei. Deodată apare
întrebarea: ”Ce să facă mai departe: să păstreze sau să pună capăt sarcinii?”
Cum să iasă din această situaţie? Este foarte important ca alături de fata însărcinată să fie un om în care ea are
încredere și care să o sprijine.
O clinică de avorturi există pentru că atunci când o adolescentă s-a îndreptat către ea nu a fost nimeni care să îi spună că luarea vieţii copilului pe care îl poartă în pântece nu îi va rezolva problemele,
ci, din contră, i le va agrava. Nimeni nu îi menţionează posibilitatea de a da naște copilul și a-l da spre adopţie, nimeni nu
îi oferă nici măcar sprijin moral în a naște copilul, așa cum își dorește. 

Mă numesc B și sunt însărcinată în 4 săptămâni. Am 21 de ani și
mi-am dorit dintotdeauna acest copil, dar nu știu ce să fac. Simt că o iau razna și am nevoie de un sfat. Băiatul cu care am conceput acest copil mi-a zis după patru săptămâni de sarcină să fac avort, cu toate că atunci când a aflat era foarte fericit. El locuiește în străinătate împreună cu părinții de care încă depinde financiar, iar
vestea nu a bucurat-o pe mama lui. Părinții mei sunt foarte exigenți și cu idei învechite. Nu le-am spus încă de sarcină și nu le voi spune până nu găsesc o soluție pentru mine și pentru copil. Am căutat un ajutor în toate părțile. Credeți-mă că nu vreau să fac avort, dar nu voi avea nici un ajutor din partea prietenului și a părinților iar din altă parte nu pot să sper. Nu știu ce să fac. Știu că dacă voi face avort nu voi mai fi la fel ca până acum.
Mi-e frică de părinți, mi-e frică de gura lumii. Nu am unde să plec ca să pot duce sarcina mai departe și să-mi cresc copilul. Vă rog ajutați-mă pentru că sunt disperată știind că îmi omor propriul prunc. Mai bine mor cu el în burtă decât să-l ucid.