Viața unui copil este valoroasă indiferent de modul în care a fost conceput

Ana Bendaras
– voluntar Live
Action:
Ai auzit vreodată pe cineva zicând:
„Cred că avortul este rău, cu excepția cazurilor de viol”?
Poate părea de înțeles, prin prisma laturii emoționale, dar hai să ne gândim puțin mai serios la asta.
Cred că este important să știm de ce acea persoană crede că avortul este rău în toate celelalte cazuri. Despre cele mai multe situații ți se va spune:
„Pentru că avortul ucide o ființă nevinovată.”
Atunci de ce nu este la fel de rău să ucizi un copil care a fost conceput
într-un viol? Este viața lui mai puțin valoroasă?
Nu este corect să condamnăm copilul la moarte pentru greșelile
tatălui său. Avortul este rău pentru că ucide în mod intenționat ființe
umane nevinovate, a căror viață este valoroasă – indiferent de cum au fost concepute.
Pattie Malette a ales viața lui Justin
Victimă a abuzului sexual în copilărie, Pattie a avut parte de
băutură, droguri și sex de la o vârstă fragedă, iar la șaptesprezece ani a rămas însărcinată. Chiar dacă a fost încurajată să avorteze, ea a refuzat să o facă.
„Am știut că nu voi face asta. Am știut clar că trebuie să-l păstrez. Nu
am știut cum voi reuși, am știut doar că nu pot avorta. Trebuia să fac
tot ce pot și am fost hotărâtă să fac orice va fi necesar.”
La vârsta de 16 ani, Veronica Cardona a rămas însărcinată, după ce a fost violată de propriul ei tată. Totuși, ea a ales să apere viaţa
copilului ei, iar acum le încurajează pe femeile care au suferit experienţe asemănătoare.
„A fost un șoc uriaș când am conștientizat că sunt însărcinată. În
acel moment m-am simţit de parcă viaţa mi-a fost distrusă, deoarece
știam că bebelușul care urma să se nască era «rezultatul» unui viol.
Am intrat în depresie, nu doream să omor un copil nevinovat, dar am
simţit frică, probabil aceeași frică pe care o resimt multe femei atunci
când află că sunt însărcinate. Îmi era teamă că nu voi putea merge mai departe, că oamenii mă vor judeca sau mă vor trata cu dispreț. Eram furioasă pe El pentru că nu puteam înţelege cum un Dumnezeu atât de bun și de iubitor a putut permite să mi se întâmple asta tocmai mie, care nu făcusem niciun rău în toată viaţa mea. I-am cerut putere ca pot merge mai departe, dar acum sunt sigură că El a fost mereu lângă mine în multele zile și nopţi de lacrimi. El era cel care mă încuraja și mă ridica.
Mi-am dat seama că nu aveam dreptul să dispun de viaţa altei
persoane, cu atât mai puţin de viaţa unei persoane mici și neajutorate, care nu-mi făcuse niciun rău. Am simţit nevoia să strig lumii adevărul, acela că un copil nu-ţi va aduce aminte niciodată de circumstanţele în care a fost conceput, pentru că el sau ea este o persoană cu totul diferită. Dimpotrivă, acel copil te va ajuta să-ţi vindeci rănile, îţi va aduce bucurie și-ţi va da un sens existenţei.
Avortul nu te face să fii așa cum ai fost înainte să rămâi însărcinată.
Omorul nu este o opţiune, este cea mai proastă decizie.
Mă deranjau și încă mă mai deranjează argumentele adepţilor
avortului, care se folosesc de cazuri precum al meu ca să-i omoare
pe cei inocenţi și să-și umple buzunarele cu bani pătaţi de sânge
nevinovat, susţinând că: «de fiecare dată când vei vedea acest copil,
îţi vei aduce aminte de groaznicul moment al violului». Prin mila
Domnului, am reușit să-mi iert tatăl, să-l privesc în ochi și să-i mulţumesc pentru că mi-a dat viaţă.”

pentru viață – nr. 1, primăvara 2013