Istoria legalizării avortului în Europa

Prima ţară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică pe data de 18 noiembrie 1920. Lenin, în urma revoluţiei bolșevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea
necondiţionată a anulării oricărei legislaţii care interzice avortul.”
Este important a se aduce la cunoștiinţă faptul ca în acea perioadă
legile protejau viaţa în întreaga Europă.
Al doilea lider European care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf
Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuţi germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancţiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși, urmărind astfel creșterea demografică a „rasei superioare”.
Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau ţiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi cu dizabilități. Dupa cucerirea naţiunilor slave, germanii au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat naţiunilor ocupate să folosească metode contraceptive și să legalizeze avortul. Planurile naziștilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declaraţie dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP: “Datoria slavilor este de a munci pentru noi.Fertilitatea slavilor este nedorită. Lăsaţi-i să utilizeze prezervative sau să plătească avorturile – cu cât mai mult cu atât mai bine. Educaţia este periculoasă.“

Cum a fost legalizat avortul în Polonia
Pe teritoriul polonez, avortul a devenit pe deplin permisibil
– așa cum se observa din punct de vedere juridic, pe 09 martie, 1943.
Acea perioadă a fost denumită „o achiziţie a avortului“. Apoi, autorităţile germane profesionale au promulgat
o ordonanţă pentru a permite femeilor poloneze să-și omoare copiii
nenăscuţi fără nici o restricţie, dar în același timp crescând pedeapsa, chiar pedeapsa capitală, pentru uciderea
unui copil nenăscut german. Pe data de 22 iulie, 1942, Adolf Hitler a
dezvăluit dispoziţia sa favorabilă faţă de avort, ca o metodă indispensabilă de a controla populaţia naţiunilor
cucerite. “În confruntarea cu familii mari ale populaţiei indigene“, a
subliniat el, “este foarte favorabil pentru noi dacă femeile și cameristele pot avea cât mai multe avorturi“.
De asemenea, el a ameninţat: “eu însumi voi împușca pe oricine care
va introduce o lege care să prevină avorturile în teritoriile estice ocupate“
(dupa William Brennman, “The
Ab ortion Holocaust. Today’s
Final Solution”, Landmark 2
Press 1983, p. 34 .