Coabitarea nu funcționează ca modalitate de prevenire a divorțului, sugerează un material publicat în New York Times de psihologul Meg Jay.
Coabitarea înainte de căsătorie devine din ce în ce mai mult o normă printre cuplurile americane, notează psihologul Meg Jay. Tendința aceasta a fost pusă pe seama revoluției sexuale, a disponibilității mijloacelor de contracepție și a dificultăților economice. Cuplurile tinere care intră în relații de coabitare spun adesea că fac acest lucru pentru a testa viața de familie înainte de căsătoria propriu-zisă, pentru a evita un posibil divorț.
Jay evidențiază trei dezavantaje ascunse ale coabitării înainte de căsătorie.
1. Coabitarea înseamnă a aluneca într-o relație, nu a decide. Adesea cuplurile care hotărăsc să se mute împreună nu discută înainte de ce vor să trăiască împreună și ce semnificație are acest pas. Așa se întâmplă că femeile și bărbații intră în relația de coabitare cu agende diferite. De obicei, spun cercetătorii, femeia vede coabitarea ca pe un pas spre căsătorie, în timp ce bărbații testează sau amână angajamentul.
2. A aluneca într-o relație nu ar fi o problemă așa de mare, spune Katz, dacă ieșitul diin ea ar fi la fel de ușor. Însă nu este. Adesea, tinerii adulți intră într-o relație care le pare lipsită de riscuri și de implicații economice majore și descoperă, după luni sau ani de zile, că sunt prea legați ca să mai poată ieși. Că și-au irosit ani din viață și că au investit în relație mai mult decât planificaseră inițial.
3. A baza o relație pe comoditate sau pe ambiguitate poate dăuna grav procesului de asumare a relației cu persoana iubită, atrage atenția psihologul. „O viață construită pe ‘poate că da’ pur și simplu nu are cum să fie la fel de bine fundamentată ca o viață construită în vârful ‘da’-ului unui angajament de căsătorie”, conchide Jay.