Psalmul 23 in varianta creştinului depresiv

Psalmul 23 in varianta creştinului depresiv

• Eul meu îmi este păstor, întotdeauna duc lipsă de ceva.
• El mă duce printre gânduri iraţionale şi rele
• Pentru că refuz să mă odihnesc în păşunile verzi ale Domnului,
• Mă scald în apele îngrijorării,
• Neliniştea se hrăneşte cu sufletul meu.
• Teama mă povăţuieşte pe cărări strâmbe,
• Din pricina încăpăţânării firii mele.
• Simt suflarea morţii în ceafă,
•  Pentru că mă bazez pe mine când umblu prin valea unde satan rage ca un leu,
•  Şi mă tem de orice rău
•  Căci nu cred că Domnul mai are timp pentru mine.
•  Toiagul şi nuiaua de care mă sprijin sunt televizorul şi internetul,
•  Muzica, filmele şi orice nimic care îmi anesteziază durerea.
•  Tăcerea Domnului e pedeapsa mea,
•  Aşa că mă aşez la masa consilierilor şi a prietenilor,
•  Îmi umplu capul cu sfaturile lor
•  Iar paharul meu cu ,,de ce-uri” e plin de dă peste el.
•  Da, tristeţea şi lacrimile mă vor însoţi
•  Până când din alergare mă voi opri
•  Şi voi îngenunchia la crucea Domnului.
•  Voi avea din nou sentimentul apartenenţei de casa lui Iahve
•   Când eul meu va da conducerea Păstorului.
• Ella Roman